Despre Asigurarea Calității (AC) în România

Asigurarea calității programelor de studiu este un proces de bază în evoluția Spațiului European al Învățământului Superior. Creșterea colaborării interinstituționale, a mobilității studenților, a comparabilității diplomelor sunt câteva dintre aspectele vizate ca linii de acțiune în cadrul conceptului numit „asigurarea calității” încă de când acesta a fost introdus ca prioritate în cadrul Procesului Bologna.

Prima asumare la nivel european a domeniului asigurății calității ca linie de acțiune a Procesului Bologna a fost în anul 2001, la Praga când „Miniştrii au recunoscut rolul vital pe care îl joacă sistemele de asigurare a calităţii în asigurarea unor standarde ridicate de calitate şi în facilitarea comparabilităţii calificărilor în Europa. Ei au încurajat, de asemenea, cooperarea mai strânsă între recunoaşterea calificărilor şi reţelele de asigurare a calităţii. Au subliniat nevoia unei cooperări strânse, în Europa, precum şi a încrederii reciproce şi acceptării sistemelor naţionale de asigurare a calităţii. Mai departe, ei au încurajat universităţile şi alte instituţii de învăţământ superior să disemineze exemple de practici pozitive şi să conceapă scenarii pentru o acceptare mutuală a evaluării şi a mecanismelor de acreditare şi certificare. Miniştrii au făcut apel la universităţi şi la alte instituţii de învăţământ superior, la agenţii naţionale şi la Reţeaua Europeană de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ENQA), în cooperare cu organismele corespunzătoare din ţările care nu sunt membre ale ENQA, pentru a colabora în stabilirea unui cadru comun de referinţă şi de a disemina practicile bune.”

 

8 ani mai târziu, după înființarea mai multor instituții europene în domeniul asigurării calității precum și în urma elaborării Standardelor și liniilor directoare pentru Asigurarea Calității în Spațiul European al Învățământului Superior (European Standards and Guidelines – ESG), întâlnirea Ministerială de la Leuven – Louvain-la-Neuve a setat din nou un cadru de dezbatere pentru miniștrii responsabili cu învățământul superior din Europa care și-au asumat în declarația ministerială setarea asigurării calității ca prioritate în educație: „Optând pentru excelență în toate aspectele învățământului superior, adresăm provocările unei noi ere. Acest lucru necesită o concentrare permanentă pe calitate. Mai mult decât atât, susținerea diversității sistemelor noastre de învățământ, a politicilor publice vor recunoaște valoarea diferitor misiuni ale învățământului superior, de la învățământ și cercetare până la servicii comunitare precum și angajamentul în coeziune socială și dezvoltare culturală. Toți studenții și cadrele didactice din instituțiile de învățământ superior vor trebui să fie echipați pentru a corespunde cerințelor tranzitorii ale societății ce evoluționează extrem de rapid.”

 

La nivel național instituția responsabilă de asigurarea calității în educație este ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior), înființată în anul 2005. Principiul de bază în dezvoltarea unei agenții naționale responsabilă de calitatea educației nu a fost în mod principal acela de a verifica într-o manieră drastică universitățile sau de bifare a unor standarde existente, ci mai degrabă de a reprezenta o instituție specializată, care să ofere recomandări și care să asiste universitățile în îmbunătățirea continuă a calității programelor de studiu sau redefinire a misiunii instituționale a universităților.

Asigurarea calităţii funcționează, conform ESG – European Standards and Guidelines, în 3 direcții: la nivel de agenție, la nivel extern prin ARACIS și la nivel intern prin intermediul structurilor interne de asigurare a calităţii la nivel de universitate (comisiile de asigurare a calității de la nivelul universităților sau, în unele cazuri, de la nivelul facultăților), cu respectarea reglementărilor legale în acest sens (Legea Educației Naționale, Legea Asigurării Calității și Ordonanța de Urgență privind funcționarea ARACIS) și sub îndrumarea liniilor directoare stabilite la nivel european, prin intermediul ESG.

Asigurarea calităţii educaţiei este realizată în majoritatea cazurilor prin acțiuni menite să îmbunătățescă întreg mediul academic, prin acțiuni care vizează atât aspecte mai greu de cuantificat (procesul de predare, procesul de învățare, modul în care este perceput studentul în cadrul universității, relația dintre studenți și cadrele didactice), cât și aspectele mai tehnice (spre exemplu capacitatea instituției de a gestiona studenții – numărul de cadre didactice raportat la numărul de studenți, spații de predare/învățare, servicii pentru studenți – cămine, cantine, biblioteci, centre de consiliere și orientare în carieră, spații de recreere), precum și aspectele strategice (existența unor structuri care să se ocupe de procesul de asigurare a calității, a personalului în acest sens, a strategiilor coerente și realiste, a rapoartelor, analizelor și evaluărilor care să contureze o imagine reală a sistemului educațional din fiecare universitate).

Toate aceste aspecte, conform legiferărilor de la nivel național și european, se realizează cu participarea studenților, în calitate de „parteneri competenți, activi și constructivi în conturarea Spațiului European al Învățământului Superior„.

Evoluția procesului de asigurare a calității are la bază o serie de principii menite să asigure evoluția în mod coerent a universităților și a restabilirii/conturării misiunilor lor. Astfel, aspecte precum respectarea diversității instituțiilor de învățământ superior, întărirea relației dintre universități și societate, creșterea interesului universităților față de evaluarea, autoevaluarea și asigurarea calității, dar și includerea studenților ca parteneri ai comunității academice au generat (sau încă generează) viziunea națională în asigurarea calității.

18,609 total views, 25 views today